Cutremur în analele F.R.N.P.M.

Unde: Bucureşti, România, Bazinul Olimpic „Lia Manoliu”
Când: 12.07.2012 – 15.07.2012
De ce: Campionatul Naţional de Nataţie al Juniorilor II
(fete 13 – 14 ani, băieţi 14 – 16 ani)
Cum: pe o căldură infernală, de 400C la umbră şi de 300C în bazinul “din aer liber”
(temperaturi neoficiale, măsurate convenţional pe pielea sportivilor şi a spectatorilor)
Cine: Robert – Andrei Glinţă, 15 ani, CSM Piteşti (antrenat de prof. Viorel Ciobanu)

Număr maxim de probe permise la start: 8 individuale plus 3 cu ştafeta

Număr de probe în care a luat startul: 8 individuale plus 3 cu ştafeta
(50 şi 100 liber; 50, 100 şi 200 spate; 50 şi 100 fluture; 200 mixt)

Număr de medalii obţinute: 8 de aur individuale plus 3 de aur cu ştafeta

Număr de recorduri naţionale doborâte: 2 individuale plus 1 cu ştafeta
(100m spate, cu 59:15; 50m spate, cu 27:47, acesta fiind record naţional atât la 15 ani, cât şi la 16 ani; 4 x 100m liber, alături de Costi Niţulescu, Bogdan Scarlat şi Ali Burcescu, cu 3:51:48)

Statistica Federaţiei Române de Nataţie a fost serios afectată de trepidaţiile generate de zbaterea unor copii mult prea talentaţi pentru a fi inhibaţi de dezinteresul naţiunii româneşti pentru sportul contemporan, cu precădere oricare altul în afară de fotbal.

Printre aceşti tineri sportivi fără alte preocupări extraşcolare în afară de înotul zilnic, mult, obositor şi fără răsplată pe măsura efortului, s-a aflat şi Robert Glinţă, un abonat al performanţelor lăudabile ale ultimilor ani.

Robert pare un adolescent obişnuit. Doar în slip, se vede că face sport, însă în blugi şi în tricou, trece drept un băiat care nu prea se omoară cu mâncatul. Este înalt (1,8 m) şi are un mers de copil plictisit. Dacă nu ai şti că trebuie să fii cu ochii pe el, probabil că nu l-ai lua în seamă la start… Sau, mă rog, nu ai miza pe el drept câştigător, căci toţi par la fel, cu busturile lor goale, “lucrate”, şi cu capetele de nerecunoscut înţesate în căştile lor multicolore… Norocul celor care vor să-l urmărească o întreagă cursă pe potenţialul învingător este că, în competiţiile de înot, favoriţii au rezervate culoarele centrale (4 şi 5) – cam pe acestea reuşeşte, de cele mai multe ori, să şi le rezerve în urma calificărilor de dimineaţă. Însă nu este o regulă…

De altfel, în calitate de persoană care îl cunoaşte direct, aş putea spune că nimic nu este o regulă pentru Robert. Nu în sensul unei răzvrătiri sportive, ci în sensul unei eliberări de orice prejudecată…
Dovada: corectarea unui record naţional vechi de 25 ani (în proba de 100m spate) în luna aprilie, doborârea de-acum propriului record naţional în luna iunie şi corectarea lui în luna iulie, toate ale aceluiaşi an. Mai mult, dăruirea necurmată în toate probele, fie ele individuale sau în echipă, alături de oricare dintre colegii de aceeaşi vârstă cu el, face să pară că sub pielea lui firavă are nişte rezerve inepuizabile de resurse fireşti.

Ei bine, luna aceasta ne-a întrecut toate aşteptările! Aş putea spune că parcursul acestui campionat naţional a fost excepţional, dar nu ar fi suficient. De aceea am să spun că a fost… ireproşabil! Ştiu că nimeni nu este perfect, că întotdeauna este loc de mai bine, dar oare mai mult de atâta… e “sănătos” să primim?

Şi, “ca să fie treaba-treabă”, Robert poate mai mult! Mi-a spus-o chiar el, ca o promisiune. A “zgâlţâit” aici şi recordul naţional la 50m fluture, însă acesta a părut de neintimidat. Cuminte, Robert s-a oprit la 7 sutimi în spatele lui… Şapte sutimi… nu ştiu dacă cineva în afara unei tehnologii de calcul moderne poate număra… O clipită, pare-mi-se… Aşadar, promisiunea lui pare pertinentă – la Central Europene “va cădea” şi acesta… Asta, dacă Robert nu se răzgândeşte… (căci, uneori, se declară “sătul” – şi ştim cu toţii ce urmează unei astfel de senzaţii de saţietate).

De ce îl laud? Ştiu că risc foarte mult lăudându-l! În primul rând, s-ar putea să nu mai vrea să îmi mănânce mâncarea vreo câteva zile la rând (ceea ce mă chinuie cumplit) – nu-i place deloc să îi aduc elogii, mai ales în public! În al doilea rând, s-ar putea să dau dovadă de îngâmfare (lucru pe care mă străduiesc din răsputeri să nu i-l imprim şi lui Robert – este cel mai condamnabil defect “învăţat”). În al treilea rând, s-ar putea să supăr pe cineva – nu este singurul copil grozav în “ceva”, nu în sport şi, mai ales, nu în nataţie. În al patrulea rând risc să fiu judecată că urmăresc vreun interes prin împărtăşirea punctului meu de vedere cu oricine vrea să citească. În al cincelea rând (aş mai enumera vreo câteva, dar nu vreau să devin plictisitoare) aş putea risca să cad în ridicol, ridicând în slăvi un “pui” mult prea crud, mult prea apropiat mie şi mult prea neinteresant din punctul de vedere al direcţiei în care se îndreaptă România noastră “destabilizată”.

Şi totuşi risc! Risc, pentru că insist ca el să fie un exemplu! Insist ca cei alături de care înoată să ştie că de aici pleacă totul – de la ambiţia şi credinţa că orice este realizabil, atunci când ne debarasăm de preconcepţia “imposibil”.
Insist să îl fac să se simtă apreciat! Şi insist să îl conving că este vizat! Vizat să reprezinte o familie, un club, un oraş, o naţiune… Insist să îl provoc să fie şi mai bun! Insist să îl cointeresez în sentimentul de patriotism care ar trebui să primeze interesului pecuniar atât de greu de satisfăcut în zilele noastre!

Promit că, pe viitor, spectacolul performanţelor răsunătoare are să devină şi mai interesant. Interesant pentru că Robert are valori de ajuns – Alexandru Fărcuţiu (16 ani) şi Bogdan Fodor (17 ani) sunt doar două exemple sugestive. Interesant şi datorită a ceea ce vine din spate: Radu Ionuţ (acum de 13 ani), pare un luptător redutabil în bătălia cu recordurile naţionale.
Aşadar, tocmai se contruieşte o arenă, în care leii îmblânziţi de antrenorii lor-profesori nu au alte intenţii culinare decât să devoreze recorduri.

Aşadar, avem câteva acţiuni bine cotate la Bursa de Valori a jocurilor olimpice din următorii 4 – 12 ani.
Şi atunci întrebarea se pune: este cineva interesat de investirea în acest pachet de acţiuni, apararent neatractiv, dar potenţial aducător de beneficii materiale, sociale, umane şi politico-strategice?

Sau, altfel spus, România are valori. Dar… le vrea

Cupa TYR 2011 Recapitulare

Notă: Acest material a fost trimis spre publicare cu mult timp în urmă.

Rezultate Cupa TYR 2011 Piteşti (422)

Deşi se poate spune că un comentariu atât de târziu nu îşi mai are rostul, am apucat să promit şi cred că o promisiune întotdeauna trebuie respectată: cei ce merită au nevoie să fie lăudaţi! Cum nu simte nevoia să o facă nimeni altcineva, risc tot eu să cad în dizgraţia celor ce nu iubesc să citească, şi fac o scurtă recapitulare a ceea ce a însemnat acest concurs pentru toţi cei implicaţi.

Aşadar, această a III-a ediţie a Cupei TYR, desfăşurată la Piteşti în zilele de 12 şi 13 noiembrie 2011, a fost – aşa cum s-a dorit – în primul rând, avanpremiera campionatelor naţionale de iarnă, la care toată lumea pare mereu nerăbdătoare să participe pentru simpla şi concreta dorinţă de evaluare a nivelului de pregătire atât individual, cât şi de grup. Continue reading

Campionatul Naţional de Înot Juniori II, Bucureşti, 2011 – Veni, vidi, vici

Campionatul Naţional de Înot Juniori II, Bucureşti, 2011 – Veni, vidi, vici

Notă: Am realizat clasamentele manual, si pot exista erori – orice corectie e binevenita!


Desfăşurată în perioada 07 – 10 iulie 2011, competiţia a debutat sub impresia unei participări reduse de sportivi, existând chiar probe ce nu aveau înscrişi nici măcar 8 înotători, nejustificându-se necesitatea unor calificări pentru accesul în finale.

Pe parcursul evenimentului, am avut puternica trăire că cei prezenţi îşi doresc, cu adevărat, să fie acolo şi să dovedească temeinica lor pregătire şi iminentul lor progres – ceea ce a creat spectacol şi a adus bucurie celor prezenţi, nici ei prea numeroşi.

Pentru că au fost sportivi, mai bine zis sportive, care au câştigat toate probele la care s-au înscris (şi nu au fost puţine), am considerat că ele au venit, au văzut (mai precis, au înotat) şi au învins – de aici sloganul – veni, vidi, vici! De departe, performera acestei ediţii a fost Andreea Puchiu (Dinamo Bucureşti – 13 ani), cu o reuşită de 11 locuri întâi, din tot atâtea starturi luate. Cu aceeaşi stăruinţă s-a impus şi Ana Gabriela Meilă (Municipal Piteşti – 14 ani), ea plecând acasă tot cu 11 medalii de aur, dintre care 8 obţinute în probele individuale şi 3 în probele de ştafetă – unde promiţătoarea sportivă a avut un aport hotărâtor.

Un comportament meritoriu l-au mai avut, în întrecerea fetelor de 13 ani: Diana Lavic (2 locuri II şi 2 locuri III), Andreea Andrei (un loc I şi 3 locuri II), Alexandra Radu (un loc I şi 3 locuri III), Oana Durbacă (un loc I şi un loc III), Beatrice Bocan (3 locuri II şi un loc III), Denisa Gogu (3 locuri II), Iulia Continghiu (un loc II şi 4 locuri III) ş.a., iar în cea a fetelor de 14 ani: Luiza Băluţă (3 locuri I, 2 locuri II şi un loc III), Diana Capotă (2 locuri I şi un loc II), Andreea Bălan (un loc I şi 3 locuri II), Andrea Matyas (un loc I şi două locuri II), Bianca Ivacson (3 locuri II şi 3 locuri III), Alexandra Vîjan (două locuri II şi un loc III), Oana Roman (două locuri II şi un loc III) ş.a.

Dacă, în majoritatea curselor fetelor, învingătoarea s-a impus detaşat, în competiţia băieţilor lupta a fost mult mai acerbă. Robert Glinţă a fost protagonistul categoriei de 14 ani, el luând startul în 12 probe individuale (obţinând 9 locuri I, un loc II, un loc III şi un loc IV) şi în 3 ştafete (obţinând un loc I şi două locuri II). Rezultate excepţionale, la aceeaşi categorie de vârstă, au obţinut şi Mihai Basarabie (4 locuri I şi un loc II), Ibănişteanu Marius (2 locuri I), Bobric Cezar (un loc I şi un loc III) Bogdan Petre (3 locuri II şi 4 locuri III), Moroşanu Bogdan (două locuri II şi un loc III), Niţulescu Costinel (două locuri II şi un loc III), Denis Făget (2 locuri II) ş.a.

La categoria băieţilor de 15 şi 16 ani, medaliile au fost “împărţite” între sportivi cu mult mai mult “altruism”. Astfel, la 15 ani, laureatul a fost Grigore Andrei (6 locuri I şi un loc II), urmat de Alexandru Fărcuţiu (4 locuri I), Radu Cuşmir (3 locuri I şi un loc III), Andrei Cherestes (2 locuri I, 3 locuri II şi 2 locuri III), Adrian Bejan (un loc I, 3 locuri II şi un loc III), Andrei Roman (un loc I şi un loc III), Darius Hainală (3 locuri II şi 2 locuri III), Eduard Barbu (2 locuri II şi 2 locuri III), Radu Anghel (2 locuri II) ş.a.
La 16 ani, cel mai titrat campion a fost Răzvan Grădinaru (4 locuri I şi un loc II), urmat de Mihai Lomnoşeanu (două locuri I şi 3 locuri II), George Albu (2 locuri I şi un loc II), Ştefan Vătăşescu (un loc I şi 3 locuri II), Andrei Pascu (un loc I şi 2 locuri III), Gabriel Cocianu (un loc I, un loc II şi 2 locuri III), Alexandru Sabău (un loc I, un loc II şi un loc (III), Mircea Constantin (un loc I, un loc II şi un loc III), Atila Abibula (un loc I şi două locuri III), Andrei Cucerzan (un loc I şi un loc III), George Oancea (un loc I), Călin Badea (2 locuri II şi un loc III), Carlo Turdean (2 locuri II) ş.a.

Ca o curiozitate a evenimentului, am numărat acelaşi număr de sportivi – 15 – atât la fete 13 şi 14 ani, cât şi la băieţi 14 şi 15 ani, care au urcat cel puţin o treaptă a podiumului de premiere în probele individuale. Doar la băieţii de 16 ani, numărul celor care au câştigat cel puţin o medalie individuală a fost de 18 înotători.

Cu siguranţă, cel mai important aspect al competitivităţii manifestate de cei menţionaţi mai sus, este progresul individual în materie de timpi şi, implicit, stabilirea unor noi limite dincolo de care toţi înotătorii vor trebui să se străduiască să ajungă. Fără îndoială, cele două fete calificate la Festivalul Olimpic al Tineretului European din luna aceasta – Andreea Puchiu şi Ana Meilă – au arătat o formă extraordinară, pe care dorim să o confirme şi în bătălia cu întregul continent. Nu am niciun dubiu că se putea şi mai bine, că sunt mulţi nemulţumiţi – ceea ce nu poate decât să genereze optimism: va exista o dată viitoare, când fiecare va avea şansa să demonstreze de ce este capabil un corp antrenat, căruia i s-a ataşat o minte cutezătoare şi o ambiţie ieşită din comun.

Sincere aprecieri pentru echipele cluburilor din Alba Iulia, Reşiţa, Suceava şi Piatra Neamţ – atât cât am putut eu observa, acestea se află într-un vertiginos proces de afirmare. Bravo lor!

Felicitări sportivilor, felicitări antrenorilor şi mult succes în continuare!

Despre CN Seniori Piteşti – primăvara 2011

Actualizare: Imagini foto. Dacă aveţi şi alte imagini şi doriţi să le arătaţi celorlalţi utilizatori ai acestui website, trimiteţi-le pe adresa de mail avsabin@yahoo.com. Multumesc!

Orice statut, odată obţinut, trebuie întreţinut

Fie că este vorba de un statut profesional, de unul personal sau sportiv, dobândirea acestuia se face cu trudă. Să ajungi şef, director de companie sau preşedinte de organizaţie de orice fel, implică o pregătire sistematică, o muncă perpetuă, o afirmare constantă, o seriozitate ieşită din comun. Să devii prieten, iubit, soţ, presupune să dai, cel puţin în egală măsură cu ceea ce primeşti: să dăruieşti timp, încredere, sentimente pozitive şi respect necondiţionat. Să dobândeşti un titlu de campion, naţional, internaţional, sau numai zonal, presupune manifestarea concomitentă a unui manunchi de calităţi fizice, psihice şi tehnice care îţi conferă dreptul de a fi considerat cel mai bun.

Şi totuşi, de ce, odată recunoscut acest statut, „proprietarul” titlului trebuie să înfrunte cârcota celor ce, până mai ieri, admiteau că doar cel mai bun poate ajunge să-l dobândească? De ce atâta nerecunoştinţă, de ce atâta suspiciune cu privire la veridicitatea valorii unui lider? De ce atâtea acuzaţii, ameninţări cu „Mai vedem noi!”? Pentru ce i se întoarce spatele, ingnorându-i-se persoana, titlul, meritul de a-l fi obţinut?

Poate pentru că, a fi ales dintr-o comunitate, este şi o chestiune de conjunctură? Într-adevăr, contează condiţiile în care cel vizat este examinat, importă pregătirea celorlalţi în raport cu acesta, mediul în care se dăsfăşoară testarea, condiţiile cărora trebuie să le facă faţă toţi cei ce se întrec în obţinerea titlului râvnit, pretenţiile ridicate de „juriul” care acordă statutul şi, de ce nu, percepţia fiecărui individ despre ceea ce consideră a fi calitate, frumos, talent, valoare etc.

Din fericire, în ceea ce priveşte înotul, subiectivismul nu poate fi invocat în erorile acordării unui titlu de campion. Adică, sportivul înoată, obţine un timp, în funcţie de care e clasat. Ce poate fi mai simplu de atât? Că a fost o „greşeală” că a devenit campion, mi se pare o absurditate. Că a fost o „greşeală” că nu a câştigat un altul titlul, mi se pare o ranchiună. Atâta timp cât regulile jocului au fost respectate, cel/cea ce a obţinut statutul de campion, are tot dreptul să se bucure de toate prerogativele ce decurg din acest calificativ. Astfel, meritul individului şi al echipei ce stă în spatele reuşitei sale, este multiplicat cu fiecare titlu înmânat, pentru fiecare probă susţinută.

Deci, aplauze cordiale şi sincere felicitări campionilor naţionali ai României la înot, ce şi-au dovedit supremaţia în concursul de la Piteşti, desfăşurat în perioada 13-17 aprilie 2011, respectiv seniorilor: Camelia Potec, Dragoş Agache, Alexandra Popa, Ionela Cozma, Alexandru Coci, Vlad Caciuc, Valentina Brat, Norbert Trandafir, Bogdan Uricheanu, Alin Artimon, Felix Maestru, Constantin Tudose, Cătălin Cosma, şi juniorilor: Horia Cristea, Cristina Nicolae, Cătălin Ungur, Alexandra Zărnoianu, Alexandra Ciorobea, Laurenţiu Barbu, Bogdan Fodor, Andrei Negrea, Alina Ene, Alexandru Raiu, Florina Ilie, Octavian Ciocan!
Felicitări şi antrenorilor acestora: Lucas Philippe, Doina Sava, Angela Covic, Ştefan Gherghel, Adrian Gherghel, Larisa Lăcustă, Edi Câşlaru, Toma Miriţescu, Iuliu Berca, Adriana Enache, Carmen Radu, Gabriela Stoicescu, Marius Grigore, Valeriu Stoicescu, Dan Bădescu, Silviu Anastase, Georgeta Cerbeanu, Laura Sachelarie, Dan Bordei (ordinea prezentării acestora este întâmplătoare), şi celorlalţi al căror nume nu îl cunosc, dar pe care îi stimez şi îi apreciez prin prisma roadelor muncii lor!
Nu pot să nu evoc şi importantele momente „tehnice” ale competiţei: corectarea a trei recorduri naţionale de seniori: două de către Dragoş Agache (100m bras şi 200m bras) şi unul de către Alexandra Popa (50m bras), şi a unui record naţional de juniori – băieţi 16 ani, de către Bogdan Alexandru Fodor (100m spate în proba de 400m mixt) – felicitări protagonişilor!
Şi nu pot să nu amintesc admiraţia care mi-au trezit-o juniorii care s-au clasat pe podiumul seniorilor – bravo lor!!!

De ce atâtea vorbe pentru a prezenta nişte felicitări? Pentru că, dincolo de frumuseţea asistării la disputa pentru statutul de campion naţional, stă aşteptarea spectatorului de a vedea în afara bazinului un campion frumos. Frumos moral, mai presus de orice estetică vremelnică. Pentru că, mai mult decât obţinerea dreptului de a fi felicitat, un campion şi-a creat obligaţia de a nu dezamăgi – de a fi un exemplu, de a-i inspira pe cei mici, de a-i onora pe cei ce au mizat pe ei, de a adăuga o cărămidă la turnul valoric al sportului în care excelează. Pentru că, orice statut, odată dobândit, trebuie menţinut cu sârguinţă. Trebuie întreţinută relaţia cu performanţa, cu cei ce te-au ajutat să o obţii, cu cei ce vin să contemple splendoarea victoriei tale. Trebuie să nu încetezi nicio clipă să dăruieşti: muncă, devotament, timp, răbdare, perfecţionare. Atunci când consideri că ai făcut suficient, când crezi că ţi se cuvine de drept un titlu, un statut, o poziţie, eşti în mare pericol de a-ţi pierde locul cândva ocupat şi, odată cu el, toată gloria dorată.

Nu îmi expun degeaba teoria proprie, ci pentru că, din nou, am simţit amărăciunea dezamăgirii. E drept că am văzut mulţi sportivi înnobilaţi sufleteşte, cu caractere puternice, care au dat tot ce au putut în apă. Dar, aveam pretenţiile mele – simple, dar concrete: odată ce te declari cel mai bun (şi ai dreptate, pentru că, dacă vrei, ştii să arăţi că eşti, ba, chiar vei primi acte pentru această distincţie), de ce te pretezi să demonstrezi cum nu se înoată?!

Nu vreau să închei într-un ton pesimist, ci vreau să le fac sportivilor menţiunea că, printre concurenţi, printre susţinători părtinitori, îi urmăresc şi oameni care vin pur şi simplu să îi vadă, să îi contemple. Stau în tribune copii, care fac înot, sau poate un alt sport, şi îşi doresc să ajungă ca ei. Arătaţi, dragi sportivi, cele mai frumoase laturi ale personalităţii voastre: dăruire în apă, politeţe în vorbă, entuziasm în concurs, apreciere în laudele adresate ş.a.m.d. Sunteţi aşa frumoşi când nu faceţi economie de fapte bune şi vorbe blânde! Păreţi atât de puternici când nu vă lăsaţi intimidaţi de numele, mărimea, valoarea teoretică a celor alături de care înotaţi!

Sper din tot sufletul ca, pe viitor, să simt şi în bazinul unde se desfăşoară naţionalele o emoţie la fel de puternică precum cea trăită în faţa televizorului, când se transmite un campionat de înot. Aştept să nu mă îndur să părăsesc o probă, nici măcar pentru a bea o gură de apă. Îmi doresc să simt că-mi creşte pulsul cu fiecare parcurgere de bazin a concurenţilor, chiar dacă nu am nici o legătură personală cu cei ce se întrec pentru un titlu. Nimic imposibil, dacă cei ce pot transmite această ţintuire conştientizează ce rol important joacă în arena acvatică în care au acceptat, de bună voie, să prezinte spectacolul vieţii lor.

Vă doresc, tuturor, mult succes în tot ceea ce faceţi!

Rezultatele complete ale CN Seniori şi Juniori pot fi consultate aici.

P.S.: În curând va fi completat cu o galerie foto de la eveniment!